Masochistul – rana de umilire

„Ştii ce eşti?
Eşti un manuscris al unei scrisori divine,
Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască.
Acest univers nu este în afara ta.
Priveşte în tine;
Tot ceea ce vrei să fii
Eşti.” –  Rumi

Aceasta este o rană legată mai ales de lumea fizică, cea a lui a avea şi a face. Se activează în momentul în care încep să se dezvolte funcţiile corpului fizic, perioadă în care un copil normal învaţă să mănânce singur, să fie curat, să asculte şi să înţeleagă ceea ce îi spun adulţii, etc. Rana de umilire este cel mai adesea trăită în relaţie cu mama, dar se poate să apară şi în relaţia cu ambii părinţi. Mama are un rol important în viaţa masochistului, chiar dacă într-un mod inconştient şi involuntar.

Trezirea rănii se produce în momentul în care copilul simte că unuia dintre părinţi îi este ruşine cu el sau îi este teamă că părintelui îi va fi ruşine cu el – de exemplu, dacă este murdar sau dacă face o prostie (mai ales în public sau în faţa familiei), când e prost îmbrăcat, etc. Oricare ar fi situaţia care îl face pe copil să se simtă umilit, jignit, comparat, lezat sau să îi fie ruşine, în acel moment rana se activează şi se amplifică. Chiar foarte mic fiind, bebeluşul poate simţi dispreţul părinţilor şi se poate simţi umilit şi ruşinat.

Această rană poate fi trăită pe diferite niveluri, în funcţie de ce anume s-a petrecut între vârstele de 1 şi 3 ani. Copilul se poate simţi stânjenit dacă are senzaţia că este prea mult controlat de către un părinte, dacă crede că nu are libertatea de a acţiona sau de a se mişca cum vrea el la nivel fizic. De exemplu, un părinte îşi ceartă copilul care a ieşit să se joace în noroi, cu hăinuţele curate, exact înainte de sosirea invitaţilor. Dacă părinţii vor povesti incidentul în faţa invitaţilor, umilirea copilului va fi şi mai accentuată. Într-o altă situaţie, dacă un copil cu o astfel de tipologie îl surprinde pe unul dintre părinţi gol şi simte că acel părinte se simte stânjenit şi vrea să se ascundă, va învăţa astfel că trebuie să îi fie ruşine de corpul lui.

Copilul cu o astfel de rană îşi va crea o mască de masochist. Masochismul este comportamentul unei persoane care găseşte plăcere şi chiar satisfacţie în suferinţă. Acea persoană caută durerea şi umilirea, de obicei într-un mod inconştent. Una dintre caracteristicile acestei tipologii este aceea că nu îi place să se grăbească. De asemenea, se îngraşă repede şi se rotunjeşte când nu reuşeşte să îşi controleze alimentaţia.

Dat fiind faptul că masochistul vrea să pară puternic şi să nu mai fie controlat, devine foarte performant şi ia multe responsabilităţi asupra sa. De aceea are deseori un spate puternic.  Masochistul are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de o altă persoană. Astfel, uită de sine din ce în ce mai mult. Iar cu cât îşi asumă mai multe responsabilităţi, cu atât ia mai mult în greutate. El se îngraşă în funcţie de locul pe care crede că trebuie să-l ocupe în viaţa lui. Atunci când masochistul va şti, în sinea lui, că este special şi important, nu va mai trebui să le dovedească acest lucru şi celorlalţi şi, automat, nu se va mai îngrăşa.

În timpul cât se ocupă de ceilalţi, masochistul crede că acestora nu le va fi ruşine cu el, dar adeseori se simte umilit din cauza faptului că se abuzează de el. De altfel, se simte rar recunoscut pentru tot ceea ce face. Masochistul nu realizează faptul că uneori, prin atitudinea sa, el la rândul lui îi depreciază pe ceilalţi: făcând totul pentru ceilalţi îi face să simtă că, fără el, nu pot să reuşească nimic.
Masochistului îi este greu să îşi exprime adevăratele nevoi şi ceea ce simte cu adevărat, deoarece încă de la o vârstă foarte fragedă, nu îndrăzneşte să vorbească despre asta din teamă de a nu îi fi ruşine sau de a face pe altcineva să se simtă jignit. Masochistul este de obicei hipersensibil, iar cel mai mărunt lucru poate să îl afecteze. La rândul lui, ar face orice ca să nu îi rănească pe ceilalţi. Dintre cele cinci tipologii, masochistul îşi ascultă cel mai puţin nevoile, deşi uneori este foarte conştient de ceea ce vrea. Îşi provoacă suferinţă neascultându-le, alimentându-şi rana de suferinţă şi masca. Face orice pentru a se face util. Îi face pe oameni să râdă, însă cea mai mică critică la adresa lui îl face să se simtă umilit şi neînsemnat. Este specialist în a se devaloriza pe sine însuşi. Se vede mai puţin important decât este în realitate. Nu poate să conceapă că ceilalţi îl consideră o persoană specială şi importantă în ochii lor. Tendinţa de a se blama pentru orice şi chiar de a lua asupra sa vina celorlalţi este foarte mare. Atunci când este învinovăţit de ceva, rămâne blocat, neştiind ce să spună pentru a se apăra. Poate să sufere într-atât încât să plece din locul respectiv. Considerându-se vinovat, crede că este de datoria lui să remedieze situaţia.

Un lucru foarte important pentru el este libertatea. A fi liber pentru el înseamnă să nu trebuiască să dea socoteală nimănui, să nu fie controlat de nimeni şi să facă ce vrea, atunci când vrea. Copil fiind, masochistul nu s-a simţit liber. Când simte că nimeni nu îi mai pune beţe în roate devine entuziast, îşi trăieşte viaţa din plin: nu mai are limite. În astfel de momente, cade în excese: mănâncă prea mult, cumpără prea multă mâncare, găteşte prea mult, face prea multe lucruri, vrea prea mult să ajute, vorbeşte prea mult. Când adoptă un astfel de comportament îi este ruşine de el însuşi. De aceea cea mai mare teamă a masochistului este libertatea. Este convins că nu ar şti ce să facă dacă ar fi liber. Crede că făcând singur alegerile nu va mai fi controlat de ceilalţi dar, adesea, deciziile lui îi aduc rezultatul opus: şi mai multe constrângeri şi obligaţii. Atunci când vrea să se ocupe de toţi cei pe care îi iubeşte, crede că îşi asigură libertatea, deoarece el este cel care controlează dar, în realitate, se îngrădeşte singur.

Are darul de a se pedepsi pe el însuşi înainte ca alţii să o facă.  Are o dificultate în a-şi face pe plac încât, atunci când se simte bine într-o anumită activitate, se acuză de obicei că profită prea mult de acea stare. Masochistul face tot posibilul pentru a nu fi judecat ca fiind un profitor. Există multă energie blocată în corpul unui masochist. Dacă ar reuşi să fie liber aşa cum are el nevoie, fără să se simtă vinovat sau să-i fie ruşine, corpul lui s-ar subţia, deoarece ar elibera multă energie.
Simţul datoriei este un lucru foarte important la o astfel de persoană. Se crede responsabil de fericirea celorlalţi. Când ia prea multe asupra sa, apar durerile de spate sau umerii devin din ce în ce mai lăsaţi. Aparenţa exterioară este un element important pentru masochist. În sinea lor, le plac mult hainele frumoase şi vor să arate bine, dar cum cred că e de datoria lor să sufere, nu îşi permit acest lucru.

Temerile masochistului care îl împiedică să comunice clar şi să îşi exprime cererile sunt: teama de a-l răni pe celălalt, de a fi considerat egoist dacă îşi dezvăluie temerile, de a fi înjosit sau umilit, teama ca celălalt să-l facă să se simtă un nimic, de a-şi spune sau de a simţi că este nedemn. Boli de care poate suferi persoana cu masca de masochist: dureri de spate, senzaţii de greutate în umeri, probleme respiratorii, probleme la picioare (varice, entorse, fracturi), probleme cu ficatul, dureri de gât, angina, laringite, probleme cu glanda tiroidă, urticarie, funcţionare proastă a pancreasului, probleme cardiace, intervenţii chirurgicale.

Rana de umilire este pe cale să se vindece atunci când veţi avea timp să vă ascultaţi mai întâi propriile nevoi înainte de a spune DA celorlalţi. Când veţi prelua mai puţine responsabilităţi şi vă veţi simţi mai liber. Când veţi fi capabili să vă exprimaţi cererile fără să vi se mai pară că sunteţi enervant şi că îi deranjaţi pe ceilalţi.
În spatele acestei măşti se află o fiinţă îndrăzneaţă, aventurieră, cu multe talente în diverse domenii, care îşi cunoaşte nevoile şi le respectă, care este sensibilă la nevoile altora; capabilă să respecte libertatea fiecăruia; mediator bun, conciliant, care reuşeşte să aducă la normal situaţiile dramatice; căreia îi place să se bucure şi îi face pe ceilalţi să se simtă în largul lor; care este de natură generoasă, altruistă, jovială; care are talent organizatoric şi  ştie să recunoască talentele; senzuală, care ştie să se bucure în iubire; care este foarte demnă.

Din lucrarea –  Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine”, de Lise Bourbeau

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *