Eu sunt liniștea din spatele vacarmului mental. Prima călătorie

Cu fiecare pas, mă simțeam o ființă și mai curajoasă. Am ajuns să pătrund cu sfială în gândurile mele și să aleg, cu grijă, ceea ce mă face cu adevărat bucuroasă și împlinită.

Să îți povestesc cum am plecat pentru prima oară la drum: cu nimic în rucsac și cu niciun plan. Am considerat că eu însămi eram suficientă. Cu cât mă afundam, am realizat că înainte de a fi plecat, era de preferat să fiu pregatită, și anume să vreau cu adevărat acea experiență. După mult timp am înțeles că doar o minte liniștită poate să îmi aducă bucurie în suflet și iubire infinită.

Trasarea traiectoriei va reprezenta primul pas spre tine însuți/însăți, si acesta va fi cel mai greu. Trage adânc aer în piept și echipează-te ca pentru o aventură în munții Alpi sau în Sahara, luând cu tine doar ce este necesar. Crede-mă, îți va fi și foarte rece, și foarte cald, însă începutul te va ajuta să parcurgi  ușor următoarele trasee. Vor fi momente când vei simți vântul aspru și neîndurător al minții tale sau  când soarele te va îmbrățisa cu atâta forță încât nu vei mai putea respira. Și toate acestea pentru a înțelege că nimeni nu-și va sfârși propria călătorie ajutat de ceilalți. Cu atât mai mult, nu vor alege în locul nostru. Noi decidem dacă rămânem prizonierii minții noastre sau liberi în simțire.

O minte înceată e ca un sunet plăcut. Închipuie-ți că mintea noastră e ca un portativ. Note, puse într-o oarecare ordine, de care ne putem folosi să compunem o melodie care ne deranjează auzul sau putem să dăm viață unei linii melodice înălțătoare. Noi suntem cei care alegem ritmul și ondulația, dar nu cunoaștem notele. Le putem învața și controla, cum de altfel și mintea noastră, prin gândurile, mesajele pe care i le transmitem, poate fi învățată și controlată, prin încrederea pe care ne-o datorăm. Niciunui adevărat compozitor nu i-ar conveni ca altcineva să îi dicteze ordinea notelor, atunci cui i-ar plăcea ca ale noastre gânduri să ne ghideze și nu noi pe ele?  

Și imaginează-ți că mintea noastră este ca un magazin de vechituri. Pe unele obiecte le găsești a fi minunate, însă cu altele nu ai avea ce să faci, le consideri ca pe ceva netrebuincios și care nu ar putea nicicând să-ți înfrumusețeze casa. La fel se întâmplă și cu gândurile care ne umbresc sufletul. Gândim prea mult și ne epuizăm energia, în loc să ne bucurăm de noi înșine și de ce este în jurul nostru. O minte odihnită generează idei benefice pentru a ne atinge obiectivele. Avem în noi toată puterea necesară pentru a alege între un obiect minunat și unul mai putin necesar și frumos, și nu putem să alegem care gânduri ne fac bine și care nu? Poți încerca. De ce ai vrea să deți un obiect care nu îți place, un gând care îți face rău, când poți alege pe cel care-ți bucură inima?

De data acesta mă simțeam pregatită sau cel putin așa credeam, plecând la drum în cea de-a doua călătorie a mea. Eram convinsă că data acesta aveam toate instrumentele la mine și în suflet nădejde.

Va urma ..                                         

Autor: Maria Neagu


De configurație juristă, în urmă cu câțiva ani am ales să fac ceea ce mă face cu adevărat bucuroasă. Și astfel, la vârsta de 30 de ani am început o altă școală, și nu anume cea de arte și totodată am publicat și prima carte. Aceste două activități m-au ajutat să evoluez și să devenin o variantă a mea și mai bună. Către noi înșine trebuie să ne îndreptăm atunci când ne vrem să ne simțim împliniți, când vrem să ajutăm și să ne ajutăm. În toți acești ani am învățat că a cere ceea ce merităm depide de atitudinea pe care o avem față de ceea ce pretindem și modul în care acționăm.

 

      

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *