Duminica Fiului Risipitor

Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărţit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-şi toate, s-a dus într-o ţară depărtată; şi acolo şi-a risipit toată averea, vieţuind în desmierdări. Şi, după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să fie în lipsă. Şi, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da. Dar, venindu-şi în fire, a zis: câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame! Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă; şi, alergând, a căzut pe grumajii lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi: aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi; puneţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi aducând viţelul cel îngrăşat îl junghiaţi. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mare era la ţarină; când s-a întors şi s-a apropiat de casă, el a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând pe unul dintre slujitori, l-a întrebat: ce înseamnă acestea. Iar acela i-a răspuns: fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta; şi mie tu niciodată nu mi-ai dat un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Însă tatăl i-a zis: fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt; se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Si asa am stat noi si am ascultat Pilda Fiului Risipitor si predica Episcopului Tulcei care a savarsit Sf. Liturghie arhiereasca la manastirea Celic-Dere, unde a hirotonit un diacon si un preot. Multime mare de lume s-a adunat la manastire si printre acestia eram si noi. Apoi am plecat spre Manastirea Cocos, unde am avut parte de liniste si pace si de rugaciune doar noi in biserica. Manastirea Saon a fost a treia manastire in care ne-am inchinat si pe ici pe acolo cativa stropi de ploaie ne-au trezit la viata!

Morti de foame am fugit spre masa de peste de pe faleza Tulcei! Acolo am putut sta linistiti la povesti si ne-am relaxat. 

Dupa o vizita la Duty Free in care ne-am indulcit si parfumat, ne-am urcat in masini si am colidat pe stradutele inguste din Tulcea pana la Monumentul Eroilor, loc de belvedere de unde poti vedea dealurile, padurile, verdele si mai ales Dunarea! Eu as sta ore intregi acolo sus sa privesc!

Dar sa revenim la “fiul risipitor”, oare nu de multe ori am plecat la drum plini de incredere si resurse si nu de putine ori am dat-o in bara si unii ne-am invatat lectia sa ne intoarcem la baza, la familie, la Dumnezeu, sa ne cerem iertare, sa intelegem ca am gresit si sa repornim din nou la drum cu un alt vis. 

Nimeni, niciodata nu o sa-ti garanteze succesul, dar oricate esecuri ai avea, important este sa te intorci acasa, in sufletul tau, sa te ierti pentru greselile facute, cu pocainta sa recunosti ca ai gresit si sa alegi sa te indrepti prin intorcerea acasa, unde mereu vei fi primit, oricat de grav ai gresit! Pocainta si indreptarea comportamentului sunt ingredientele care iti dau   voie sa ai o noua sansa.

Dureroasa pilda, noi toti, fiecare am fost candva fiul risipitor si alteori fiul cuminte care a stat mereu acasa si a facut tot ce trebuie si nu s-a simtit suficient de apreciat, desi mereu a fost apreciat. A pazit mereu dreptatea si a uitat compasiune. A muncit si a adunat treaba cu treaba, dar a uitat sa adune si putina iubire!

In Pilda Fiului Risipitor sunt doua feluri de a risipi, unul cheltuieste fara sa fi strans si altul strange fara sa poata aduna, asa au gresit cei doi frati risipitori, ambii find risipitori, unul de avere si altul de iubire.

Invata, invata, invata, nu judeca, nu judeca, nu judeca, nu compara, nu compara, nu compara, iubeste, iubeste, iubeste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *