Decizia de a te sinucide lasa o mostenire grea!

La una dintre conferinţele mele am primit un bileţel interesant. Cel care l-a trimis scria că mama lui suferise de o boală grea şi hotărâse să plece de bunăvoie din această lume. Ea a fost ajutată să-şi realizeze dorinţa, acum însă el se confruntă în mod periodic cu o lipsă acută a dorinţei de viaţă, căreia îi face faţă cu greu. Bărbatul întreba dacă există vreo legătură între starea lui şi moartea mamei.
Diagnosticul a arătat că există. Dorinţa de a muri a mamei s-a extins şi asupra copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor.
De ce nu s-a limitat la propria persoană? De ce au primit lovitura şi urmaşii? La un nivel mai profund, emoţiile noastre sunt una cu emoţiile copiilor, iar şi mai în profunzime – cu ale nepoţilor şi strănepoţilor. Cu cât este mai mare inerţia emoţiilor noastre, cu atât mai puternic îi influenţează acestea pe urmaşi. Dacă un om s-a decis, în mod conştient, să-şi pună capăt zilelor, atunci, cu cât se concentrează mai mult asupra acestei dorinţe, cu atât mai profund pătrunde ea, distrugând mai apoi sănătatea şi destinul urmaşilor.
Aici însă este vorba despre un caz izolat, despre tragedia unei singure persoane. În momentul de faţă, multă lume luptă pentru legalizarea eutanasiei, adică a morţii de bunăvoie. Dacă morala şi legile statului vor permite aceasta, mecanismul de autodistrugere se va pune în mişcare la nivelul societăţii însăşi şi va acţiona în interiorul omului independent de conştiinţa acestuia. Lucrul acesta poate duce la deprimare, sterilitate, afecţiuni psihice şi sinucideri.
Programul de autodistrugere la scara societăţii poate duce la catastrofe ecologice, cutremure de pământ, degradare economică şi politică etc. Aşa stau lucrurile în ceea ce priveşte eutanasia.

EXTRAS DIN DIAGNOSTICAREA KARMEI. TREPTE CĂTRE DIVINITATE. VOL. 6

Poti comanda cartile scrise de S.N.Lazarev de aici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *